Leatherique Forum

Pielea autentica… Doar cuvantul in sine invoca imagini si fantezii despre opulenta: “Regele Materialelor - Marca Luxului“ - inconfundabila aroma inmiresmata care deriva din procesul individual de tabacire, din flexibilitate si din senzualitate, toate aceste lucruri ne incită simturile. Pielea autentica nu poate fi imitata si nu are nici un subtitut pentru forta, durabilitate si pentru restaurare. Pentru ca pielea este un produs natural ce odata a trait, iar acum nu se poate ingriji singur, necesită intretinere, la fel ca si pielea noastra. O îngrijire corecta va ajuta pielea sa ramana ca noua mai multe generatii. Stramosii nostri de la inceputuri au invatat ca pielea de la alte animale ofera protectie contra rudimentelor, asigura caldura si dureaza foarte mult timp. Exista multe opinii si specialisti in ceea ce priveste modurile de abordare interesante ale acestui material de tapiterie “ORIGINAL”.

Pielea este într-adevar extrem de durabila si recuperabila. Cand Robert Ballard a descoperit epava Titanicului, printre artefactele care au fost recuperate intacte se aflau si ghiozdane, pantofi si portofele din piele. Pielea din care erau facute portofelele chiar a contribuit la mentinerea monedelor dinauntru intacte. Au fost folosite multe metode pentru a ingriji si a conserva pielea, in functie de clima si regiune, folosindu-se inclusiv grasimi animale, uleiuri vegetale, minerale, chiar si fum pentru a usca si colora pielea. Taninul a constituit progresul in ceea ce priveste procesul de tabacire a pielii, perfectionat de egiptenii din antichitate si folosit de catre acestia si pentru
procesul de imbalsamare. Procesul se bazează pe faptul ca taninul, un ingredient amar gasit în vegetatie, combinat cu proteinele din piele, formeaza un compus chimic ce rezista putrezirii. Lichiorurile si extractele din cucuta si ghinda sunt folosite mai mult decat orice alte produse de tabacire. Anterior revolutiei industriale, lumea a dus un trai pe baza de agricultura sau ferme, asadar tabacirea pielii era o industrie rurala savarsita de catre familiile sau breslele de negustori. Pana la începutul secolului XIX, revolutia industriala a revolutionat tabacirea, si astfel au fost formate mici tabacarii. Faimoasa tabacarie Connoly Leather Tannery a aparut în aceasta perioada, la fel si Wimbledon Co, care este în topul tabacariilor de peste 130 de ani si a dat eleganta nu doar unor marci renumite de automobile cum ar fi Rolls-Royce, Bentley, Jaguar si
Ferrari, dar a pus si bazele distinselor scaune rosii si verzi din cadrul British House, House of Lords si din cadrul altor hoteluri luxoase din întreaga lume. Procesul acestora de tăbăcire încorporeaza metode naturale de tăbăcire cu 5 extracte de scoartă de copac si fructe uscate din copacul de myrobalan pentru a insufla pielii ametitoarea mireasmă pentru care cei de la Connoly sunt atat de faimosi. Distrugerea a atât de multe turme din Marea Britanie în timpul bolii vacii nebune a dus la decesul acestei distinse si de calitate tăbăcării. Pentru mai multe informaŃii căutati pe site-ul nostru articolul scris de Krysti Pavlisko (sotia fiului creatorului Leatherique Restoration Products) în 1995.

Industria comercială a pielii a crescut, pielea există din abundentă, iar cererea a devenit tot mai mare. Pentru a pregăti pieile pentru tăbăcire, acestea sunt presărate cu sare sau băgate în saramură la scurt timp dupa ce animalele sunt ucise. Acest proces protejează pielea de deshidratare si de asemenea anumite bacterii sunt distruse.
Totusi procesul de sărare nu păstreaza pielea la nesfârsit, asadar acestea sunt împachetate în pachete si trimise către tăbăcării. Procesul de tăbăcire începe prin urătirea temeinica a pieilor. Acestea sunt puse in cuve pline cu apă curată si rece de la o zi pana la 7 zile, în asa fel încât sarea să se dizolve, murdăria dispare, iar pielea devine catifelată. Dupa ce pieile sunt clătite pentru a îndepărta resturile de mizerie rămase, sunt băgate într-o masină specială, compusă din cutite spiralate asezate într-un
cilindru pivotant, pentru a îndepărta resturile de carne ce ar mai putea rămâne pe partea dezlipită de carne a pielii. Aceasta masină lasă o suprafată netedă; orice
rest de carne rămas este îndepartat cu un cutit. Mai departe, pentru a îndepărta părul, pieile sunt din nou băgate în cuve care contin de data aceasta chimicale pentru a slăbi stratul de piele în care sunt sădite rădăcinile si astfel părul să poată fi indepărtat mai usor. După o perioadă de două până la sapte zile, pieile sunt băgate în masină
de îndepărtat părul, care este similară cu masina de descărnare folosită în constructii, cu exceptia faptului că marginile cutitelor sunt boante. Procesul de stoarcere al cutitelor boante îndepărteaza practic tot părul din rădăcini. În cazul în care mai rămâne păr, acesta este îndepărtat manual. Pentru a îndepărta chimicalele folosite în procesul de îndepartare a părului, pieile sunt supuse înca unei băi, compusă din extracte de glande pancreatice si compusi de amoniac. Acest proces dizolvă anumite proteine, făcând pielea moale si maleabila.

Înainte ca pieile sa fie vopsite în culoarea dorită, ele sunt de obicei sectionate de către o masină, în straturi de diferite mărimi. Este numit “Top Grain” primul strat al pielii, asa cum si numele implică acest lucru. “Split Grain” sau “dezbinările cărnii” sunt numite straturile ulterioare. Aceste straturi ar trebui catalogate ca straturi de piele fină, dar pe parcursul ultimilor ani aceste straturi au fost rulate cu ajutorul preselor pentru a crea ornamente si finisaje care să semene cu modelul original de piele sau chiar sa imite primul strat al altor animale cum ar fi soparlele exotice. Primele straturi mai groase de piele sunt folosite pentru tapiterie (in special pentru automobile) iar straturile mai subtiri sunt folosite pentru mobilă si echipamente de îmbracat unde o “mână” mai usoara este necesară. Dacă pieile sunt colorate peste tot, operatia preliminară de colorare este purtată în tobe sau în tăvăluge. Pieile sunt impregnate cu vopsele naturale sau sintetice. Când pielea este colorată pe toată suprafata grosimii sale, procesul
este cunoscut sub numele de “cuvă vopsită”- desi nu este necesară înmuierea într-o cuvă. De obicei aceasta trece printr-o serie de suluri care aplică o vopsea anilină (pe baza de alcool). Aceste culori sunt întru-câtva limitate, desi, de obicei aceste “cuve vopsite” sunt într-un final învelite pe suprafată. Când pieile picurat - ude sunt scoase din suluri, mai întâi sunt puse în masini care storc o mare parte a umezelii, apoi sunt puse în uscătoare. Majoritatea tăbăcăriilor folosesc transportoare care plimbă pieile prin
camerele de uscare în care temperatura si umiditatea sun reglate cu grijă. Dupa uscare, pieile devin din nou tepene si trebuie înmuiate cu uleiuri într-o masină care face acest lucru. Acest proces este denumit “ungerea pielii”. Îndreaptă si înmoaie fibrele din piele si permite ca aceasta să poata fi întinsă si uscată încă o dată fără să se întărească si astfel sa devină neutilizabilă.

Nu toate tipurile de piele sunt vopsite în cuve, însa aproape toate pieile sunt învelite la suprafată. Acest lucru este făcut pentru a proteja suprafata si pentru a oferi o viată prelungită pielii. Chiar si un bob de nisip care patrunde in fibrele naturale ale pielii poate crea o gaură. Pieile care nu au suprafetele învelite cu un finisaj de culoare sunt ceruite pentru a crea un finisaj protector cu un aspect mult mai natural. Solutiile care contin cazeină sau răsină sintetica sunt 7 aplicate pe suprafata pielii prin intermediul pulverizantelor sau a masinilor de condimentat, în care o perie rotativă aplică solutia finală pe suprafata pielii. Polis-ul (polish) este făcut cu ajutorul masinilor de slefuit si lustruit în care cilindrii de frecare de sticlă sau metal comprimă suprafata. Masinile de calcat, ca acelea pe care le găsim în spălătorii, sunt câteodată utilizate pentru acest lucru; în alte cazuri, masinile mânuite de presiune hidraulică ofera luciul dorit. Acest interminabil si complicat proces transformă pielea de animale în unul dintre cele mai durabile materiale ale lumii. Folosiri nesfârsite, incluzând bagaje, haine, tapiterie si interioare auto, sunt toate intensificate atât de valoarea cât si de aspectul pe care îl dau cuvintele “piele autentică”. Însă pentru a mentine atât frumusetea cât si durabilitatea, pielea necesită curatare si conditionare în mod regulat.

Înainte de Cel De-al Doilea Război Mondial, majoritatea produselor din piele erau finisate printr-un proces de pulverizare a lacului asupra suprafetei. Culorile erau închise si limitate ca si număr. De obicei, aceste culori se estompau repede si se oxidau în nuanŃe neplăcute. Aceste suprafete lăcuite erau groase si durabile si rămâneau adesea intacte. Totusi, pielea rămânea în continuare uscată si tare. Exact pentru a păstra si restaura aceste automobile apărute înainte de cel de-al doilea Razboi Mondial, a fost dezvoltat procesul Leatherique de catre George Pavlisko, un avid colector si restaurator de automobile dinainte de război, împreună cu prietenul său chimist, Ty Peck.
Până la sfarsitul anilor 1980, s-a aflat că procesul de tăbăcire implica un lac compus din nitrat de celuloză care este dăunător mediului înconjurător. Multe procese au fost intentate pentru poluarea mediului înconjurător, drept pentru care Agentia pentru Protectia Mediului Înconjurător a cerut tăbăcăriilor să modifice procesele de finisare a pielii.

Dacă masina dumneavoastră este fabricată înainte de 1990 si au fost folosite lacuri cu nitrat de celuloza pentru a vopsi pielea, iată ce se poate întâmpla cu suprafata: lacurile ce contin nitrat de celuloză sunt coloranti casanti, de obicei folositi pentru suprafata de metal a automobilului. Agentii elastici sau plastifianti au fost adăugati pentru a împiedica crăparea. Colorantii pentru piele necesită o cantitate mai mare de agenti elastici pentru un plus de flexibilitate. Era vorba de o balanta delicată care trebuia mentinută. Desi adaosul de agenti elastici au crescut flexibilitatea lacurilor, durabilitatea acestora a scăzut. Suprafata a devenit astfel mai expusa la uzură si abraziune, iar adevărata adeziune a lacurilor asupra pielii a fost diminuată. Se slăbea acolo unde era îndoită si într-un final se sfâsia. Pentru că aceste culori erau de obicei pulverizate pe suprafete, au început cu timpul să se reducă până la a nu se mai aplica deloc. Stratul real de lac era exterm de subtire. Straturi mai groase de lac aplicat ar crea o pierdere a supletei si ar inhiba abilitatea pielii de a “respira”. Agentii elastici erau de asemenea instabili; acestia au suferit o modificare chimică si au migrat în atmosferă - sau, si mai simplu, au dispărut. Ceea ce mai rămânea pe suprafata pielii era doar un învelis tare, fragil si neporos ceea ce prin sine însusi era destul de dăunător. Totusi, în continuare a limitat abilitatea pielii de a se indoi si de a respira si chiar a accelerat procesul de deteriorare. Odată început, acest proces de imbătrânire a progresat din ce în ce mai repede. Dacă pielea veche nu este întretinută cum trebuie, o îndoire neasteptată se poate transforma într-o crăpătură ca o pliere veche sau ca un carton uscat. Este cunoscut faptul că scaunele vechi se pot distruge sau pot dobândi o gaură atunci când sunt presate sau se stă pe ele. De asemenea, există si alte lucruri care se pot întâmpla pielii. Vă amintiti de acele uleiuri adăugate în timpul procesului de ungere a pielii? Ei bine, si acestea migrează. Fibrele omnidirectionale ce erau odată durdulii si flexibile, devin tot mai slabe si mai rigide. În loc sa fie flexibile si să se întindă atunci când sunt folosite, fibrele devin tari si compacte si au tendinta de a se rupe atunci când sunt întinse. Ca atunci când o bucată de metal este îndoită în mod repetat în acelasi loc, structura sa se slăbeste si metalul se rupe. Acelasi proces se întâmplă si cu aceste pliuri ale pielii; pielea se slăbeste în aceste zone flexate în cele din urmă. În loc de o suprafată crăpată, vom avea o adevarată despicătură în piele. Fără o îngrijire corespunzătoare, si depinzând de climat, depozitare si uzură, acest proces de deteriorare poate avea loc chiar si în doi ani.

In caldura ucigătoare a soarelui de vară sau în vânturile geroase ale iernii, vitele sunt expuse fortelor naturii. Nu sunt dăunatoare pentru acestea, ele doar dezvoltă “o piele mai groasă”. Expusă la sârmă ghimpată, tufe, perii, întepături de insecte, împunse de coarnele vitelor, pielea dezvoltă “cicatrici naturale”. În timp ce unii oameni care nu au cunostinte despre productia reală a pielii compromit diferentele dintre pielea americană versus pielea europeană, din experienta bazată pe trei generatii de expertiză a pielii, vă putem confirma că pielea are în mod universal aceeasi structură moleculară. Pielea de calitate poate proveni de la vitele din America de Nord, din regiunile geroase ale Canadei, din sudul canicular al SUA, sau de la bivolii de apă din India. Poate fi confectionată de la serpii care se târăsc sau de la cei care înoata, de la struti sau de la pui de capra. În unele locuri din lume tăbăcirea încă se mai face cu ajutorul unor procese antice, însă aceste piei sunt folosite în primul rând pentru suveniruri pentru turisti si obiecte ciudate.

Majoritatea pieilor fabricate în toată lumea din 1990 sunt finisate cu învelisuri din polimeri pentru piele si vinilin care nu devin niciodată tari sau fragile si rezistă destul de mult la uzură. Această tehnologie care foloseste ca element activ polimerul a fost dezvoltată încă de la inceput de George Pavlisko si Ty Peck in 1960. Întelegerea pielii si îngrijirea corespunzătoare a acesteia au facut din produsele profesionale pentru restaurarea pielii Leatherique cel mai faimos expert din întreaga lume pentru îngrijirea pielii, finisări ale pielii si întreŃinerea acesteia. Premisa noastră a fost simplă, să creăm învelisuri care să fie durabile, să permită pielii să respire, dar chiar si cu aceste invelisuri, pielea din straturile inferioare se va usca în cele din urmă daca nu este întretinută periodic. Cea mai importantă lectie a noastră în acest moment este să realizăm că pielea a trăit cândva pe un animal, este un material organic, care acum nu mai este capabil să producă pentru sine însăsi ceea ce are nevoie pentru a se mentine într-o stare ca nouă.

Pielea a devenit un asa de râvnit material datorită frumusetii sale naturale si individuale, datorită luxoasei sale texturi si a simŃurilor pe care ti le trezeste atunci când o atingi, si datorită caracteristicii sale comfortabile de a fi capabilă să respire regulat indiferent de temperaturile prin care aceasta trece.

Estimăm că pielea este epiderma exterioara protectoare a unui animal, tratată pentru a preveni descompunderea, înmuiată, rostogolită, uscată, dată cu uleiuri, vopsită, uscată din nou, înmuiată si colorată. Structura spongioasă naturală a fibrelor din piele este omnidirectională - nu are o directie exactă sau vreun tipar. Ea se poate întinde în toate directiile fără un sens anume de orientare si fără a se deforma. Cu timpul, extensia naturală si elasticitatea pe care o avea odată pielea se diminuează. Învelisul de la suprafată, stând peste fibrele din piele care devin din ce în ce mai puŃin durdulii, dezvoltă crăpături tip pânză de păianjen omnidirectionale - nu încă vizibile pentru ochiul liber.

Flexarea si întinderea repetată cauzează în cele din urmă exfolierea pe diferite zone a vopselii si apoi într-un final culoarea naturală a pielii începe să se vadă. De obicei aceasta pare a fi o crăpătură a pielii. Nu este totusi o crăpătură; este doar absenta colorantului de la suprafată, acesta luând-o în diverse directii. De asemenea, în piesele de tapiterie cum ar fi autoturisme sau mobilă, multe materiale se poartă ca nisipul sau ca hârtia. Diverse materiale frecându-se în 10 mod repetat de piele, timpul, căldura, razele UV ale soarelui, uzează si usucă pielea, făcând-o mai puŃin rezistentă. Deoarece pielea este fibroasă, absoarbe orice vine în contact cu ea. Haine închise la culoare pot transfera vopseaua pe zonele mai deschise ale pielii. Vopseaua din curelele, gecile sau gentile de piele se poate transfera de asemenea în pielea fibroasă. Acesta este încă un motiv pentru a menŃine pielea hrănită cu un balsam creat pentru a fi absorbit de piele, nu doar sa stea la suprafată.

Culorile mai închise dezvlăuie culoarea mai deschisă a pielii de dedesupt, iar cu pielea vopsită în culori mai deschise se întâmplă acelasi lucru, exceptând faptul că pierzând protectia unui strat de culoare rezistent, pielea expusă atrage noroi si uleiuri si curând se va murdări si va arăta ca o crăpătură închisă la culoare. Iată care este avantajul pieilor uscate în cuvă: culoarea de dedesuptul învelisului de la suprafata, desi nu este exact de aceeasi culoare, este o culoare destul de apropiată astfel încât aceste “crăpături” să nu fie atât de evidente - dar în continuare dăunatoare.

VECHI SI NOU

Pieile sunt, fiecare în parte, disctincte si diferite. Le putem privi ca pe o artă, si le putem aprecia asa cum apreciem marmura naturală, granitul sau lemnul fin. Pentru că pielea a fost odată un organism viu, trebuie întretinută la fel ca orice alt organism viu. Asa cum produsele ca uleiul de lamaie poate fi bun pentru lemn, uleiul si apa sunt inamicii pielii. Produsele bazate pe ulei au tendinta de a se aseza la suprafata pielii si în timp ce creeaza o suprafata temporar strălucitoare care te face sa te simti că ai reusit ceva, poti face astfel rău pielii. Uleiurile pot fi absorbite printr-un proces asemănător coaserii, ceea ce duce la deteriorarea acesteia, de asemenea uleiul concentrat contine molecule ce sunt mai dense si mai grele decât fibrele fine continute de piele, ceea ce duce la separarea acestora din urmă. Prea multă apă este de asemenea dăunătoare pielii, exemple fiind clientii nostri care au lăsat din greseala geamurile sau trapa deschise si au rămas astfel cu o piele scorojită. Produsul nostru, Leather Rejuvenator este un amestec stiintific de proteine specifice pielii si colageni care sunt într-adevăr absorbite de fibrele din piele pentru a le hrani, a le rotunji si a restaura extensiile de întindere. Nu contine uleiuri minerale (derivate din petrol), uleiuri vegetale, siliciu sau ceară care să colmateze porii pielii si sa o împiedice să respire. Motivul pentru care folosim piele fină pentru tapiteria noastră este ca respiră, se conformează si se adaptează rapid la temperatura corpului. Nu toate balsamurile sunt la fel. De fapt, unul dintre cele mai cunoscute branduri contine aproximativ 90% apa amestecată cu petrol si parfum artificial. Aplicat pe suprafata pielii, pare că se absoarbe repede, dar de fapt doar apa de la suprafată se evaporă lăsând doar un strat subtire de ulei care face ca 11 suprafata să pară netedă si temporar lucioasă.

Produsele bazate pe siliciu sunt printre cele mai dăunătoare pentru piele. Siliciul se impregnează în piele, intrând în porii fibrelor din piele si făcând pielea să devină tare. Siliciul cauzează de asemenea, de-a lungul timpului o “încetosare” a geamurilor si a mânerelor portierelor, făcându-le astfel foarte greu de curatat. Săpunul pentru sa este prea abraziv pentru a putea fi folosit pe alte obiecte. A fost creat pentru a curăta transpiratia si dârele de noroi îmbibate în piele. În ceea ce priveste pieile finisate, acesta sterge culoarea de la suprafaŃă si de asemenea usucă pielea.